…No, you just have to wait, ne spunea Phil Collins la începutul anilor ’80, după ce Diana Ross şi The Supremes repetaseră acest sfat prin anii ’60 iar Dixie Chicks îl cântă şi în ziua de azi. Dacă, îl loc să ne plecăm urechile la înţelepciunea noastră populară, care ne învaţă cu să moară şi capra vecinului sau că cine râde la urmă râde mai bine, am fi învăţat ceva din întelepciunea universală populară, rockulară sau metaliferă, mai mult ca sigur România era azi altundeva pe hartă. În ceea ce mă priveşte, întotdeauna m-am suspectat că am învăţat din muzică mai multe sfaturi de viaţă decât din şcoală aşa că mă întreb ce mai caut eu în locul ăsta de pe hartă…

În general, you can’t hurry anything, toate lucrurile vin la vremea lor. Nu reformezi o clasă politică ţipând că vrei să faci asta, te iau drept gogoman şi demagog, mai ales dacă n-ai sub 35 de ani. Se va reforma ea, de la sine, aşa cum va creşte şi businessul autohton, tot de la sine, aşa cum şi prostia aialaltă, „să schimbăm mentalităţile“, rămâne o prostie, mentalităţile se schimbă în ritmul lor, oamenii la fel, mărturii avem în sensul ăsta de la Isus şi până la Martin Luther King sau Dalai Lama.

În momentul ăsta, ţărişoara lu’ peşte a intrat pe mâna ultimei generaţii care a mai prins o frântură, deja nesemnificativă ca influenţă asupra creierului, din comunism, generaţie care a prins şi primul gust al libertăţii, sălbatice, din anii ’90. Se va vedea, prima dată, în afaceri, unde generaţia 2000 a business-ului, o să culeagă roadele. Sigur, afacerile mari, de succes, au fost şi mai sunt încă tot ale „nouăzeciştilor“, un Ţiriac, un Patriciu, un Talpeş. Aştept însă să văd cu ce va veni generaţia 2000 şi dacă se vor ridica la dimensiunea celor de până acum, dacă vor scoate capul „în lume“, aşa cum au făcut-o înanintaşii. Mai ales că, acum, e infinit mai greu să ridici un business decât era prin ’90, s-a cam luat tot ce era „virgin“. Dar nu imposibil.

În ceea ce priveşte politica însă, din păcate, schimbarea va veni mai târziu pentru că, dacă nu te pricepi la nimic şi vrei totuşi să faci bani, te duci în parlament sau guvern, pe banii mei. Mentalitatea asta iar nu se poate schimba, decât de la sine. Aşa că nu ma miră, nu mă distrează şi nici nu mă enervează circul grotesc din zilele astea. Pur şi simplu, n-ai ce le face. Let it be…

…No, you just have to wait, ne spunea Phil Collins la începutul anilor ’80, după ce Diana Ross şi The Supremes repetaseră acest sfat prin anii ’60 iar Dixie Chicks îl cântă şi în ziua de azi. Dacă, îl loc să ne plecăm urechile la înţelepciunea noastră populară, care ne învaţă cum să moară şi capra vecinului sau că cine râde la urmă râde mai bine, am fi învăţat ceva din întelepciunea universală populară, rockulară sau metaliferă, mai mult ca sigur România era azi altundeva pe hartă. În ceea ce mă priveşte, întotdeauna m-am suspectat că am învăţat din muzică mai multe sfaturi de viaţă decât din şcoală aşa că mă întreb ce mai caut eu în locul ăsta de pe hartă…

În general, you can’t hurry anything, toate lucrurile vin la vremea lor. Nu reformezi o clasă politică ţipând că vrei să faci asta, te iau drept gogoman şi demagog, mai ales dacă n-ai sub 35 de ani. Se va reforma ea, de la sine, aşa cum va creşte şi businessul autohton, tot de la sine, aşa cum şi prostia aialaltă, „să schimbăm mentalităţile“, rămâne o prostie, mentalităţile se schimbă în ritmul lor, oamenii la fel, mărturii avem în sensul ăsta de la Isus şi până la Martin Luther King sau Dalai Lama.

În momentul ăsta, ţărişoara lu’ peşte a intrat pe mâna ultimei generaţii care a mai prins o frântură, deja nesemnificativă ca influenţă asupra creierului, din comunism, generaţie care a prins şi primul gust al libertăţii, sălbatice, din anii ’90. Se va vedea, prima dată, în afaceri, unde generaţia 2000 a businessului o să culeagă roadele. Sigur, afacerile mari, de succes, au fost şi mai sunt încă tot ale „nouăzeciştilor“, un Ţiriac, un Patriciu, un Talpeş. Aştept însă să văd cu ce va veni generaţia 2000 şi dacă se vor ridica la dimensiunea celor de până acum, dacă vor scoate capul „în lume“, aşa cum au făcut-o înanintaşii. Mai ales că, acum, e infinit mai greu să ridici un business decât era prin ’90, s-a cam luat tot ce era „virgin“. Dar nu este imposibil.

În ceea ce priveşte politica însă, din păcate, schimbarea va veni mai târziu pentru că, dacă nu te pricepi la nimic şi vrei totuşi să faci bani, te duci în parlament sau guvern, pe banii mei. Mentalitatea asta iar nu se poate schimba, decât de la sine. Aşa că nu ma miră, nu mă distrează şi nici nu mă enervează circul grotesc din zilele astea. Pur şi simplu, n-ai ce le face. Let it be…