Tucanul de la Guiness

Există în Bucureşti baruri şi restaurante foarte faine, în care te simţi bine de prima oară şi în care îţi doreşti să revii. Unul dintre acestea, pub despre care am tot uitat să povestim, este O’Hara, un bar irlandez din oraşul vechi. Am observat pubul încă dinainte de a fi deschis, acum un an şi ceva, din cauza berii Kilkenny. Sunt puţine locuri în oraş unde poţi bea această bere roşie irlandeză, drept pentru care am mers imediat după deschidere.

Ne-a plăcut ce am văzut. Un bar tipic irlandez, cu tucanul (pasărea emblematică a reclamelor Guiness) pe cam toţi pereţii, o sală destul de mică, cu mese la fel de mici, dar primitor şi intim. Preţurile sunt cele ale zonei, adică nici ieftin, dar nici scump. Băuturi aproape tot ce ţi-ai dori de la un bar de gen, cu whisky şi bere în prim plan. Personalul (de fapt, patronii din câte ştiu – îmi cer scuze că nu am cerut amănunte) sunt foarte amabili, iar servirea este ok.Principala problemă de la O’Hara este dimensiunea. Nu toată lumea se simte bine pe scaunele micuţe şi înghesuiala cauzată de mărimea sălii. Dar asta e o chestie de gust. Mie îmi place, iar aglomeraţia nu mă deranjează deloc. La urma urmei, poate fi o sală de cantină, dacă vecinii de masă sunt cretini tot de deranjează. Iar clienţii barului sunt absolut ok (salut colegii de la ZF pe această cale!)

Muzica este de asemenea potrivită, irlandeză sau rock/disco vechi, la un volum suficient de tare încât să nu deranjeze discuţia, dar nici să nu auzi ce vorbesc vecinii. Cu alte cuvinte, exact cum ar trebui să fie. Un punct slab totuşi este sonorizarea, unde ar fi meritat investiţia în ceva boxe mai bune. În fine, nu prea am de ce să fiu cârcotaş deoarece barul de pe Intrarea Franceză se potriveşte bine cu ce îmi doresc eu de la un pub. A, daca nu mă înşel, au chiar şi ceva de mâncare (nu am cerut), probabil suficient să îţi potolească foamea şi să poţi să bei fără probleme.

Un singur lucru m-a deranjat de-a lungul timpului la ei: au scos berea Kilkenny din meniu în urmă cu ceva luni bune. Cauza am înţeles-o, nu era cerere. Au revenit între timp, iar acum o au la vânzare. A mai şi apărut o bere nouă (nu doar la ei, se găseşte în multe locuri), anume Holstein nefiltrată. O altă preferată de-a mea şi o mişcare bună din partea Holstein, a căror bere nu avea deloc căutare.

Din păcate, barul se închide pe la miezul nopţii, aşa că nu poate fi o alternativă viabilă pentru cei care ies din restaurantele dimprejur şi care vor să mai bea ceva înainte de a merge acasă. Ar fi mai bine dacă ar prelungi programul, dar cu doar doi „angajaţi“ le este cam imposibil. În orice caz, vi-l recomand cu încredere.

P.S. Lângă O’Hara s-a deschis recent un bistro (dacă îl „citesc“ eu bine), numit ceva de genul Unique. Frumos aranjat, tapet şi tablouri pe pereţi, mese mari şi comode, un meniu de mâncare stufos, preţuri mari spre foarte mari. Într-o seară l-am văzut şi pe Mister Stoichiţă la o masă cu mulţi prieteni (se reculegea, probabil, după vreo „victorie“ de-a Stelei.) Bistroul are însă o foarte mare problemă: fumul de ţigară. Şi când spun mare problemă, credeţi-mă pe cuvânt, sunt fumător înrăit. Ce nu am reuşit să înţeleg este cum naiba au investit atâţia bani în decoraţii, mese, scaune etc. dar nu au făcut şi un sistem eficient de aerisire. Aş putea să spun că este o problemă românească, majoritatea restaurantelor fiind la fel, dar în acest caz patronul (cred) este un arab.

Şi un update de la Lucky 13: au renovat barul (şi a stat închis mai mult de o săptămână în perioada de iarnă, adică atunci când ei au mai mulţi clienţi) şi a răsărit o monstruozitate de bar în sala de bal a Reginei Maria. O monstruozitate pentru că este ceva super-modern, cu o imitaţie de clape de pian pe peretele luminat din spatele barului. Care nu se potriveşte de nicio culoare cu decoraţiile originale de pe pereţi. Păcat de sală, este folosită mult sub capacitatea ei.