Acasă » IT & C » TEST: Aino, un mediaplayer aproape smart(phone)

TEST: Aino, un mediaplayer aproape smart(phone)

Aino-01

Recent, Sony Ericsson a făcut o mutare de marketing, renunţând la literele şi cifrele care îi însoţeau produsele în favoarea unor denumiri mai umane, mai trendy. O dată cu anunţarea a trei urmaşi pentru XPERIA, X2 (cu Windows Mobile) şi X10 (Android) şi Pureness, gama de mijloc a producătorului a primit şi ea modele noi: Satio, Aino, Yari, Naite şi mobilul de design cu clapetă Jalou. Dar ce s-a întâmplat cu Walkman?

Aino este un telefon multimedia care preia din caracteristicile gamei Walkman, cu toate că, mai mult ca sigur, aceasta din urmă va continua cu propriile modele. Mobilul primit la teste a făcut, împreuna cu amicul Zamfir, o călătorie până în Italia, de unde aţi văzut deja ce poze poate să facă cu camera de 8,1 megapixeli. Totuşi, nu Aino, ci Satio este în acest moment vârful de gamă în materie de fotografie, cu cei 12,1 megapixeli şi posibilităţi mai avansate de ajustare a capturilor foto-video. Răzvan îmi spune însă că a fost dezamăgit total de playerul muzical, de parcă Aino n-ar fi un adevărat Sony Ericsson, cunoscut tocmai pentru calităţile audio ale mobilelor sale. El a folosit căştile cuplate direct la telefon, prin intermediul unui cablu Sony Ericsson de la alt mobil, fără a folosi dispozitivul Bluetooth care vine cu Aino.

Mini staţie wireless, telecomandă PS3

De îndată ce am conectat căştile „regulamentar“, situaţia s-a schimbat, muzica s-a auzit din nou tare şi mult mai clar, iar funcţia de egalizor şi-a reintrat în drepturi. Aşadar, oricât de mult aţi vrea să nu folosiţi conexiunea Bluetooth, care consumă mai multă baterie, nu aveţi altă alternativă. De aceea poate, fiindcă am folosit Aino destul de intensiv pe post de player MP3 – până când o să îmi fac cadou unul care să înlocuiască iRiver-ul pierdut – n-am reuşit să scot de la baterie mai mult de 48 de ore de funcţionare. Să zicem că ar fi acceptabil…

Aino vine în pachet cu un docking station, (se poate folosi şi încărcătorul separat), care alimentează inclusiv acumulatorii dispozitivului de conectare a căştilor (a cărui baterie ţine mult mai mult decât cea a telefonului). Fiindcă acesta are mufă jack de 3,5 mm (formatul mini standard), Aino devine repede un player bun de conectat wireless şi la alte dispozitive cum ar fi o staţie sau un PC. Şi nu doar prin Bluetooth şi jack-ul respectiv, ci şi Wi-Fi. În plus, e şi telecomanda pentru PlayStation 3.

Acest articol este împărţit pe mai multe pagini: 1 | 2 |
Articole înrudite:
TEST HTC HD 2: Quietly brilliant, pe cuvânt
HTC Desire – o întâlnire aproape perfectă
TEST Nokia E72: Onest şi anonim

Adaugă un comentariu mai jos. Frumos, simplu şi la obiect. Fără spam. Fără obscenităţi!