Gospodărie românească şi activele ei © foto Clésio DaGama, www.sxc.hu

Prima Casă a provocat şi anul acesta discuţii aprinse, toată lumea fiind cu ochii pe ceea ce anunţau cu ţârâita cei doi corifei, Boc şi Vlădescu. Până la urmă, garanţiile oferite de stat sunt de: 70.000 de euro pentru locuinţe noi, 75.000 de euro pentru asocierea persoanelor fizice în vederea dezvoltării de blocuri de locuinţe şi 60.000 de euro pentru cumpărarea de locuinţe vechi. Se va putea? Cine va cumpăra? Şi cu ce bani?Anul trecut, când s-a născut ideea programului, au fost vândute 12.030 de credite, cu garanţii totale de 504,7 milioane de euro, adică o medie de 41.800 euro. În consecinţă, Prima Casă nu a fost un succes şi e greu de crezut că anul acesta va fi. Bineînţeles că cerere există, problema e şi cu putinţa. Până la urmă funcţionăm într-o economie unde unii au un grad de îndatorare de peste 100% din cauza scăderii veniturilor şi a modificării cursului de schimb în defavoarea raportului leu/euro sau leu/franc elveţian, de la 3,68 lei pentru un euro în 2008 la circa 4,2 lei pentru un euro în 2009, dar şi din cauza scăderii rapide a puterii de cumpărare şi a veniturilor. În aceste condiţii, cine se înhamă la un credit pentru casă? Destui! Dar… Demersul poate părea inconştient în condiţiile în care cifrăraia pe care stau românii e de-a dreptul dureroasă, raportată la orice comparaţie cu ţările din jur. Cu excepţia bulgarilor, toţi vecinii noştri sunt mai bogaţi, iar bulgarii, chiar dacă sunt mai săraci, sunt mai puţin îndatoraţi.

Cei mai datori dintre est-europeni
Deşi bulgarii sunt mai săraci decât noi, raportul dintre pasivele şi activele gospodăriilor românilor este cel mai mare din zonă. (SURSA: Unicredit)

Cu alte cuvinte, e greu de crezut că vom reuşi să devenim dezvoltatori în grup aşa cum sugerează ministrul Finanţelor pe care l-a bătut rău vântul la schi. Să crezi că nişte oameni care abia îşi permit să cumpere un credit de 41.800 de euro pentru o casă veche de maximum 50 mp, aşa cum spun analizele celor de la Fondul de Garantare, vor avea curajul să cumpere un teren, ok terenurile s-au ieftinit, dar alea din periferii, să se ia la luptă cu autorităţile pentru obţinerea tonei de hârtii necesare şi să construiască un bloc sau nişte case, e naivitate asta ca să nu zic altceva. Bineînţeles că unii vor încerca, alţii vor şi reuşi, dar eforturile ar putea reîntoarce trista situaţie de dinainte de 1990. „E cunoscută situaţia celor care munceau jumătate de viaţă ca să-şi construiască o casă, de care de cele mai multe ori se bucurau urmaşii, pentru că respectivul era doborât de stres şi muncă“, spune psihologul Olga Tudor.

Pe ce mizăm până la urmă anul acestam, fie că vorbim de Prima Casă sau orice altă şansă de a folosi ceea ce se numeşte the pursuit of happyness? Unii se bucură prin proprietate. Foarte bine. La ce se pot aştepta? Moştenim un PIB care s-a diminuat cu 7,2%, chiar dacă oficialii români se băteau cu cărămida în piept ca trimestrul patru din 2009 va fi de creştere. Acum şi-au plimbat optimismul pentru trimestrul 1 din acest an. Pe ce bază? Nimic nu arată bine, şi măcar certitudinea faptului că prima parte a anului e leneşă întotdeauna, de unde scoţi creşterea? Graţie dimensiunii pieţei stăm mai bine la PIB, faţă de Ungaria, Bulgaria, Croaţia sau Slovacia. Dar raportul active financiare ale gospodăriilor/PIB ne aruncă iar în coada listei.

O zecime din Rusia
PIB-ul României a scăzut cu 7,2% în 2009 (SURSA: Unicredit)

Suntem săraci, foarte săraci, iar argumentul de altfel interesant al lui Valentin Lazea, economist şef al BNR, nu stă în picioare. „Activele financiare mici se datorează (într-o anumită măsură) veniturilor mici; veniturile mici se datorează (în principal) productivităţii scăzute; productivitatea scăzută se datorează sistemului educaţional deficitar“, arată Lazea. Chiar aşa? Adică bulgarii, croaţii, slovacii sau ruşii sunt mai avuţi pentru că sunt mai bine pregătiţi şi au productivitate mai mare? Mi se pare doar mie că e aiurea chestia asta? Că sistemul educaţional e deficitar se ştie şi se lucrează la continua lui dezabuzare de 20 de ani, după ce a fost complet dat peste cap alţi 50 de ani de către comunişti. În esenţă, Lazea zice: bă sunteţi proşti. D-aia sunteţi şi săraci! Argumentaţia mi se pare deficitară şi jignitoare pentru milioane de oameni pe care Lazea, Boc, Vlădescu şi alţii ca ei şi-au exercitat talentele de-a lungul timpului.

Mergând pe elementele prezentate de Lazea mai apare ceva. Lipsa completă a raportării preţurilor din România la veniturile românilor. Fie că e vorba de locuinţe, fie că e vorba de legături de praz sau mc de gaze, toate bunurile vândute pe piaţa internă, ne depăşesc sau ne consumă total posibilităţile. Nu e nevoie de nicio comparaţie cu situaţia din alte ţări, unde, ca să ne întoarcem la locuinţe, mp costă maximum două salarii medii pe economie. La noi aceste preţuri sunt de peste patru salarii, deci duble. În condiţiile astea e greu de crezut că cererea prin Prima Casă din 2010, va fi cu mult superioară faţă de cea din 2009, şi, ca atare, singura soluţie de luptă anticriză a autorităţilor e sortită eşecului.

Dacă mai era nevoie şi de o altă confirmare, datele făcute recent public de Eurostat, pun România în zona celor mai sărace ţări din Europa. Astfel, potrivit instituţiei europene, 23% dintre români sunt ameninţaţi de sărăcie, pe categorii, cei mai afectaţi fiind copii cu vârsta până  în 17 ani. 33% dintre aceştia, 20% dintre adulţi şi 26% dintre bătrânii de peste 65 de ani trăiesc la limita sărăciei. Cât priveşte raportul PIB/capita/regiune, zona de Nord-Est din României este cea mai săracă din Uniunea Europeană, alături de alte trei regiuni din Bulgaria. În aceste condiţii, cine mai rămâne să consume, să cumpere altceva decât bunurile strict necesare?