Nu am făcut eu poza asta. Eram ocupat cu frica atunci. Multzam Diana. © foto Business Cover, fotografii facute cu Sony Ericsson Aino

Am ajuns în Italia după doua ore de zbor, într-o zi ticăloasă de marţi 13, în care am greşit aeroportul, am uitat cumpărăturile în benzinărie, cafeaua pe undeva, habar nu am pe unde, şi am alergat ca un bezmetic să prind avionul. L-am prins. Am zburat. Mi-a fost frică, nimic nou… Am ajuns la Napoli. De aici începe povestea în care personaje sunt imperiile italienilor. Unul, trecut, din care au mai rămas doar vestigii şi al doilea, care îl vinde excelent pe primul. Orice metru cub de ruină, romană, etruscă sau greacă se vinde. Bine. Scump. Printre imperiile astea mai defilează un al treilea. Despre toate, mai jos.

Vulcanul cel bun

În provincia italiană Campania, lângă Napoli, de fapt între Napoli şi Nola, există doi vulcani. Unul deja celebru, Vezuviu, care a omorât în urmă cu 2.000 de ani nişte mii de oameni în Pompei, Herculaneum, Stabiae şi alte oraşe din apropiere şi un altul, o capodoperă umană, Volcano Buono, care „omoară“ zilnic finanţele a altor câteva mii de oameni moderni. Vulcanul cel Bun, mallul desenat de Renzo Piano, a costat 210 milioane euro şi e o minune arhitecturală.

Vezuviul văzut din curtea victimei Pompei © foto Business Cover

Dispus şi construit de aşa natură încât să pară imaginea în mic a „fratelui“ mai mare, Volcano Buono ocupă o suprafaţă de 15 hectare şi reprezintă o adaptare contemporană a unei pieţe greceşti, în care au încăput sute de magazine, un cinematograf cu 2.000 de locuri, câteva restaurante şi un hotel. Toate acestea adresate unei pieţe care strânge binişor peste trei milioane de potenţiali clienţi.

„E una dintre cele mai interesante dezvoltări imobiliare pe care le-am văzut“, spune Francesco Curcio, directorul comercial al companiei italiene Pinum, care produce uşi şi ferestre în România, şi joacă pe o piaţă de 60 de milioane de euro, din care au adunat anul trecut aproape o treime. Am căscat gura zece minute la Volcano Buono, dar autostrada pe care eram nu ne permitea să facem stânga către el şi să ne exercităm funcţia de locuitori ai lumii consumiste, cu sau fără criză. Cum ar fi să cumperi îngheţată într-un vulcan, mă gândeam…şi am rămas cu gândul. Vulcanul cel Bun face parte din cel de-al treilea imperiu al italienilor. Cel care nu se simte extraordinar de bine. Afacerile prezentului. Căutarea bunăstării, pentru un bolnav economic al Europei, pentru că Italia are istorie, dar suferă la capitolul prezent. Deşi a atras atenţia multor români aflaţi în urmarirea fericirii, nu înseamnă că e vreo forţă. Ferrari e Ferrari, la fel Lamborghini şi ţoala de Milano, dar gadgeturile şi moda ajută pieţele minuscule şi nu ţările mari. CU un PIB în cădere cu 2,5% şi un şomaj e 10,5%, cam câte Ferrari să vinzi? Şi câţi chiloţei milanezi? Lăsaţi-mă că nu compar cu România. Mogulul lor nu e Boc şi nici Băsescu. Ce viitor ne croieşte şi ăsta…