Decizia de fuziune a fondului de investiţii austriac Immoeast, cel mai mare investitor imobiliar de pe piaţa românească, cu Immofinanz principalul său acţionar (54,4%) a fost luată încă de la finalul anului trecut şi face parte din restructurarea decisă de board după deprecierea masivă a activelor cauzată de criză (peste două miliarde de euro în anul fiscal 2008-2009).
În România s-a investit prea mult, spunea anul trecut în septembrie, CFO-ul Eduard Zehedner. Soluţia găsită? Vindem din active. Până să vândă, însă, Immoeast a cumpărat, devenind, pentru 20 de milioane de euro, unic deţinător al participaţiilor în mai multe proiecte pe care le deţinea în comun cu conaţionalii de la Eyemaxx şi cu defuncta companie de real estate European Future Group.
Acţionarii Immoeast au aprobat şi ei fuziunea (cu o majoritate de 96%) după ce pe 20 ianuarie aceeaşi decizie au luat-o acţionarii Immofinanz. Demersul a creat un monstru imobiliar cu o valoare a activelor de 15 miliarde de euro, ce va deveni unul dintre cei mai mari jucători de pe piaţa imobiliară europeană, aportul Immoeast fiind de 6,6 miliarde de euro. În România deţinerile Immoeast au o booked value de 750 milioane de euro, cea mai mare după cea din Austria.
Ce se va întâmpla cu cele mai bine de 100 de proprietăţi şi proiecte în desfăşurare al vehicolului de investiţii în România? E greu de crezut că vor renunţa la cele care produc cash flow, fiind deja livrate pe piaţă şi închiriate, precum S Park, cumpărat cu 90 de milioane în 2007 şi cu un potenţial anual de venit din chirii de 101,5 milioane de euro (chiar dacă e îndoielnic că acum acest potenţial este real, dată fiind scăderea vertiginoasă a chiriilor), Global Business Center sau Victoria Park, cumpărat tot în 2007 pentru 60 de milioane de euro, asigurând developerului Liebrecht & Wood un profit brut de peste 100%, investiţia fiind de sub 30 de milioane de euro. Cam acelaşi lucru şi cu Polus Cluj-Napoca (finalizat de doi ani) şi Constanţa (aflat în construcţie) , mallurile dezvoltate de Trigranit (Immoeast deţine 25% din acţiunile dezvoltatorului maghiar), pentru care austriecii au plătit aproape 400 de milioane de euro.
Ce vor face însă Adama (25% acţiuni în posesia Immoeast), Caterata (50%) şi alţii ca ei, e altă întrebare şi va depinde de board-ul Immofinanz şi atitudinea sa faţă de piaţa din România. Zehetner a spus că s-a investit prea mult şi că probabil va vinde. Ce şi cui rămâne de văzut. Acţiunile Immoeast s-au depreciat la 3,63 euro, dar faţă de dezastrul de acum şase luni când costau 1,89 euro, situaţia pare cumva echilibrată şi probabil că anunţul fuziunii le va da avânt.
Ceea ce e extrem de important pentru austrieci e cât de mult îşi dau seama că au contribuit din plin, alături de bănci, la bula de pe piaţa imobiliară românească, iar căderea lor (generalizată de criza economică mondială) s-ar fi petrecut oricum într-o Românie ce urla, în 2008, după o criză pe piaţa imobiliară care să bage minţile în cap inconştienţilor care pierduseră orice legatură cu realitatea şi aruncau energie şi bani în idei complet lipsite de sustenabilitate chiar şi pe termen scurt.
Repet, ce va vinde Immofinanz nu se ştie. Nici cui. Poate ştiu ceva şefii de la Fabian sau şeful şefilor de la Fabian, Dinu Patriciu.
