“Locuieşte într-o casă din panouri sandwich, mănâncă de la fast-food, se îmbracă comod, dar ieftin, se deplasează cu un Logan sau un Nano şi conduce, printr-un telefon ieftin, cu cartelă pre-pay, o mică afacere pe Internet. Acesta este, potrivit experţilor, prototipul consumatorului ”de criză”, privit din prisma unora dintre cele mai interesante produse low-cost lansate la nivel mondial”, scrie Daily Business aici. Ce chestie… Dincolo de titlul fluviu, care de fapt e un rezumat, materialul are legături cu nişte comportamente prezente, fireşti în condiţiile în care banii tuturor au intrat la apă, şi pâinea prăjită a luat locul croissant-ului. De ce postcriză totuşi? Pentru că nu mai are niciun farmec să spui  încă o dată “bă am sărăcit”, ci pare mai interesant să descrii extaziat ce dobitoc  bănuişti că vei fi şi după ce îţi vei reveni financiar? În ciuda propovăduitorilor modificărilor decisive a sistemului economic al lumii ăsteia, bunul gust va rămâne bun gust, iar grobianismul tot de porc va rămâne. Să se teamă oare Apple sau HTC că locul terminalelor lor scumpe va fi luat de nişte jucării din plastic ieftin, made by the people of China şi recunoscute ca atare?

Pe acelaşi palier, dat cu alt target, apare şi subita dragoste pentru comunicare a lui Alexander Hergan. Afaceristul a tăcut vreme de zece ani, nici fotografii cu el nu se prea găseau. Acum iese în presă, vorbeşte, povesteşte, are senzaţii, idei  şi mai ales face estimări. Se uită peste deal, îl citează ZF. Piaţa îşi revine, are semne bune şi eu fac un mall, cel mai mare mall. Undeva în sectorul trei pe strada Pallady. Cu Auchan, drept ancoră. Auchan care mai e ancora unui mall dezvoltat în Titan (pe bulevardul 1 Decembrie) tot de Hergan şi vândut către nemţii  de la DEGI, cu 147 milioane de euro acum doi ani. De ce alt mall cu hypermarket Auchan la câteva sute de metri? De ce ai? N-au vrut francezii concurenţă la doi paşi şi preferă să se concureze pe ei înşişi? Ăsta o fi noul model de business?

Şi mai ales de ce vorbim acum? Avem oare nevoie de public, anunţăm fondurile de investiţii, alertăm finanţatorii… Povestim amărâţi cum am greşit cu un proiect de lux de pe strada Eminescu, unde nu prea merge cu vândutul, şi face rău la cash-flow. Comunicarea nu e rea. Ba din contră. Dacă nu ai nimic de ascuns, e bine să vorbeşti cu presa. Dacă ai poţi încerca. Dar dacă o faci o dată în zece ani, se există o problemă. Nu te crede nimeni că te-a apucat dragostea de public. Tot banii şi interesele au determinat şi mişcarea asta… Mai rămâne să vorbească cu presa şi Puiu Popoviciu şi Ioannis Papalekas (vorbim despre el săptămâna viitoare) şi tabloul e complet.

În joc intră şi consultanţii… Jones Lang LaSalle (JLL) spune în ultimul studiuu de piaţă că în 2011 va creşte cererea de locuinţe, pentru că economia românească îşi va reveni în doi ani. Posibil, dar românii îşi vor reveni? Economia nu cumpără case, românii o fac, şi chiar dacă există cerere latentă, înscrisă parcă în ADN-ul acestei naţii, care urlă după proprietate, poate se uită JLL şi la câţi şomeri sunt acum şi cam cum va evolua indicatorul ăsta în următorii ani. De venituri nici nu mai vorbesc.

O ultimă întrebare. Cum se potriveşte ca omul post criză cu maşină, haine şi telefon de cacao să intre în cel mai… mall al lui Hergan şi să-şi cumpere o casă alta decât conserva cu pereţi sandwich?