Pentru că de cele mai multe ori viaţa e un cerc şi de şi mai multe ori e un cerc vicios, ce puteau face căutătorii cârciumii perfecte? Să meargă, evident în cerc, până s-au întors la prima dragoste. Ieri, sedinţă de redacţie la BC. Înainte să începem să ne trăncănim ideile, „bă, am văzut pe facebook că s-a redeschis Whispers“, zice Vali Bîrzoi. „E, na? Haida“, a venit rapid răspunsul. Şi haida a fost. La intrare un perete cam prea rozaliu. Nu intră în amintiri, gonim.
Înăuntru, fetele aceleaşi, cu puţine schimbări, poate doar la culoarea părului, băutura aceeaşi cu preţuri şmechere de Occident. Berea nu mai costă 7 lei ci 6,90. E? Atmosfera cam la fel, muzică bună, toaleta neschimbată, adică peste ok, serviciul ceva mai rapid decât în amintirile noastre… Asta păstrăm.
„Unde aţi fost domnilor atâta timp“, ne întreabă fetele. „Eh am crezut că sunteţi gata“, le-am răspuns, ne-am făcut şedinţa, şi am degustat berea, iar eu am constatat încă odată că dacă se combină un hulpav cu o bere prea rece, pe hulpav îl apucă zgâlţâituri de la diafragmă… neplăcut, foarte neplăcut.
Revenind la ale noastre, Whispers nu s-a schimbat. E aşa cum o ştiam şi chiar dacă n-a tăiat nimeni vreun viţel pentru fii rătăcitori, ne-am aşezat la masă şi ne-am ridicat peste vreo cinci ore cu acelaşi gând. It’s good to be home!
O nedumerire totuşi. Cele multe fete frumoase de Bucureşti care umpleau altă dată Whispers-ul cam lipseau la apel. Poate se întorc, pentru că de cele mai multe ori viaţa e un cerc şi de şi mai multe ori…
