Chiar şi în absenţa unui Guvern stabil, adică susţinut de o majoritate parlamentară, anul 2010 mai are puţin şi vine peste noi. Economia va merge în continuare în ciuda piedicilor pe care politicienii le pun în mod sistematic. Drept pentru care merită încercat să estimăm care vor fi cifrele principale ale anului viitor. Tema porneşte de fapt de la multitudinea de prognoze pe care presa le publică în această perioadă, începând cu sentimentul managerilor şi investitorilor şi sfârşind cu estimările oficiale ale FMI sau ale Băncii Mondiale.

Indicatorii pot părea neinteresanţi pentru un public în căutare de cadouri de sărbători. Dar nu trebuie uitat că nivelul inflaţiei se traduce prin preţurile produselor pe care le cumpărăm, că scăderea PIB are un corespondent direct în nivelul de trai şi că dezechilibrele bugetare influenţează toate serviciile sociale. Acestea sunt motivele pentru care toţi ar trebui să ştim la ce nivel a ajuns inflaţia sau datoria publică; un motiv mai la îndemână ar fi că indicele de creştere a preţurilor înseamnă scăderea puterii de cumpărare, adică salariul nostru lunar este mai mic chiar dacă pe hârtie a rămas la fel. Un lucru este, în acest moment, foarte clar: oamenii sunt mult mai pesimişti decât acum un an. La finele lui 2008 ne aşteptam să nu fim loviţi atât de tare de criza care se instalase deja în lume. Cum 2009 ne-a arătat că „atunci când crezi că ai atins fundul oceanului, dacă sapi o groapă te duci şi mai jos“ sentimentul s-a întors la 180 de grade. Nu aş putea spune de la cine se aşteaptă oamenii să le vină ajutorul, de la stat sau de la privat, dar sunt sigur de un lucru: nu suport managerii sau patronii care spun că lor le merge rău din cauza guvernului. Da, sunt conduşi de incapabili care fac mai mult rău, dar în niciun caz nu autorităţile dictează strategia şi politica companiei. În fine, e mai uşor să dăm vina pe altcineva decât să recunoaştem că nu ne pricepem şi ar trebui să lăsăm pe altcineva să conducă.

Ziarul Financiar a luat la întrebări 50 de oameni de afaceri şi analişti pentru evoluţia economiei în 2010. Majoritatea acestora, 75%, au declarat că vom avea creştere economică la anul, în procente ce ajung până la 3%. Interesant este că părerile afaceriştilor sunt împărţite (11 din 40 cred că o sa scădem şi la anul), cele ale analiştilor sunt aproape în unanimitate pozitive (un singur analist, Liviu Voinea, din zece vede scădere). Teoretic, managerii sau patronii sunt mult mai ancoraţi în realitatea mediului de afaceri decât analiştii. Cele peste 127.000 de firme care şi-au suspendat activitatea anul acesta ne arată că este normal să avem pesimişti în sectorul privat.

În schimb, consensul analiştilor ridică un semn de întrebare. Sunt de acord că după o cădere economică de 8% baza de raportare este suficient de mică încât să ne treacă pe plus relativ uşor. Dar nu văd motivele pentru care sunt atât de optimişti. La urma urmei, problemele nu au fost rezolvate, dimpotrivă. Da, s-a corectat inflaţia şi deficitul de cont curent, creditarea către privaţi s-a oprit iar restanţierii nu au (încă) un număr îngrijorător de mare. Dar nici în 2010 nu văd o revenire a creditării (de care avem mare nevoie pentru a echilibra balanţa cerere-ofertă de pe piaţă), inflaţia va fi ţinută în viaţă de accizele majorate de către stat, iar importurile de care ne temeam nu se fac doar pentru consum se fac şi pentru producţie.

Privite într-un sens mai global, putem spune că părerile analiştilor iau în calcul estimările organizaţiilor internaţionale, care, cel puţin teoretic, sunt super-profi şi nu e bine să ai păreri contrare. Totuşi, FMI, BM, Comisia Europeană sau mai ştiu eu cine se bazează pe evoluţiile globale, în care din mai multe creşteri într-un anumit loc rezultă o evoluţie pozitivă în alt loc. Iar predicţiile sunt modificate trimestrial sau chiar mai des. Este uşor să spui că revenirea economiilor vest-europene va duce la majorarea consumului şi implicit la creşterea exporturilor României către aceste state. Dar nu există garanţii pentru aşa ceva. Până una-alta, economia se bazează masiv pe cererea internă, mai importantă decât banii străinilor (Grecia este un exemplu bun de economie aproape de colaps din cauza unor deficite pentru care susţinerea venea din veniturile din turism -  a fost de ajuns un an de restrângere a turismului pentru a da peste cap capacitatea de finanţare.)

Indicii Jeopardy, ajunşi la al treilea an, încearcă, la fel, să ghicească evoluţia de anul viitor. Şi se bazează pe părerea tuturor celor care intră şi fac o estimare, fără a fi obligatoriu specialişti. Predicţiile, luate ca medie, au fost destul de apropiate de realitate pentru 2009, mai puţin cele referitoare la creşterea PIB care a fost scădere. Mi se pare foarte interesantă opinia celor din Jeopardy tocmai pentru această distanţare de analişti şi de prognozele oficiale. Şi pentru acurateţea de care dau dovadă.

Indiferent care vor mai fi estimările până la sfârşitul anului (probabil vom mai vedea un val de optimism după ce se va fi instalat un Guvern), mi-e greu să cred că vom vedea vreo îmbunătăţire a indicatorilor macro în 2010. Cum prima jumătate a anului va fi foarte dificilă (proiectele de investiţii rămân blocate sau suspendate, preţurile de pe piaţa imobiliară mai au loc de scădere, băncile vor continua să sufle şi în iaurt iar oamenii vor amâna investiţiile personale, datoria publică şi deficitul bugetar vor continua să crească, la fel şi şomajul) nu cred că ne vom reveni în a doua parte a anului. Bine ar fi să nu am dreptate. Voi reveni cu date şi cifre pentru a încercă să identificăm tendinţele şi minimele la care se speră că am ajuns.