Fondul Proprietatea (FP) a reuşit la cinci ani de la înfiinţare şi la doi ani de la startul negocierilor pentru stabilirea unui administrator să semneze contractul cu o firmă specializată care să se ocupe de activele companiei. Aceasta înseamnă că, în sfârşit, putem spera să vedem titlurile FP listate la Bursa de Valori Bucureşti (BVB), adică să avem o evaluare de piaţă cât mai apropiată de realitate. Cu alte cuvinte, despăgubiţii vor putea să îşi valorifice titlurile de valoare recuperate chiar şi acum cinci ani.

Semnarea contractului de azi, 25 februarie, a fost unul dintre cele mai aşteptate evenimente legate de Fond. Din păcate, acesta s-a petrecut în spatele unor uşi închise, iar presa nu a avut acces. Oricum ar fi, semnarea a avut loc, fiind consemnată oficial şi prin comunicatul FP. Enache Jiru, secretarul de stat desemnat de acţionari să reprezinte societatea ca preşedinte al Comisiei de Selecţie, a dat cu băţul pe hârtie alături de David Smart, reprezentantul internaţional al Franklin Templeton Investment Management (FTIM), pentru a consfinţi administrarea activelor şi comisionul de 13 milioane euro anual. Sincer, toate discuţiile legate de banii „prea mulţi“ pe care îi ia administratorul FP mi se par puerile. Dacă tot vorbim de active în valoare de 2,4 miliarde euro în prezent (la momentul iniţial erau vreo 4 miliarde de euro), suma mi se pare rezonabilă.

Interesamt şi amuzant mi se pare altceva. Ionuţ Popescu a fost numit ca şef peste FP (director general) acum vreo două luni. Cum scandalul legat de banii pe care i-a încasat fosta şefă, Daniela Lulache, împreună cu ceilalţi colegi din conducere nu a fost de ajuns, ziarele, în goana după senzaţional, au început să spună că Popescu va întârzia listarea Fondului. Motivul fiind situaţia binecunoscută a lui Ionuţ Popescu de acţionar al FP. Trecând peste prostia care înseamnă numire politică în conducerea unei instituţii cu acţionari minoritari privaţi, jurnaliştii au exclus din calcul logica spunând că noul şef al FP va prefera să nu ajungă la cota bursei pentru a putea cumpăra în continuare ieftin de pe piaţa nereglementată.

Declarat fiind faptul că odată ce ajung la bursă titlurile FP ar trebui să se aprecieze, Popescu, ca şi ceilalţi cumpărători de titluri de pe piaţa „notarilor“, nu are decât de câştigat. Dar… senzaţionalul bate logica. Într-o discuţie cu şeful FP de acum o luna, am întrebat de ce mai este nevoie pentru a se semna într-un final contractul cu Franklin. Răspunsul a fost simplu: o Hotărâre de Guvern. HG care a apărut o săptămână mai târziu. La urma urmei, cine putea convinge mai uşor membrii Guvernului să aprobe o astfel de decizie dacă nu un fost consilier al actualului prim-ministru?! Ideea de bază rămâne că Popescu a reuşit în câteva luni să concretizeze administratorul, iar după intrarea în drepturi a acestuia echipa condusă de fostul consilier ar putea fi destituită deoarece îşi va pierde aproape toate atribuţiile.

Bun, până la urmă noi cu ce ne alegem? Noi, în general, cu o bursă revigorată odată cu listarea unor titluri valoroase şi lichide, iar acţionarii FP cu un preţ corect şi cumpărători pe piaţa reglementată. La fel de important, Fondul Proprietatea, care urmează să fie înregistrat şi la Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare (CNVM) la categoria Alte Organisme de Plasament Colectiv, va putea efectua şi operaţiuni de vânzare-cumpărare de acţiuni în nume propriu şi va putea participa la majorări de capital social. Cu alte cuvinte, va putea face ce fac toate fondurile de acest gen. Şi dacă tot vorbeam cu ce se aleg investitorii sau acţionarii din listarea FP trebuie să spunem şi că CNVM se va alege cu comisioane anuale de circa 3 milioane de euro, ca autoritate de reglementare. Bine că ne mirăm de câţi bani ia Franklin Templeon pentru administrare…