Potrivit studiului Global Real Estate Insights 2010, realizat de analiştii fondului de investiţii RREEF, până la sfârşitul anului 2009 valoarea investiţiilor şi a proprietăţilor cu potenţial investiţional de pe piaţa globală de real estate era de 24,7 trilioane de dolari, din care aproximativ 37% (9,3 mii de miliarde dolari) era partea Europei. În ceea ce priveşte investiţiile deja efectuate, America ia partea leului, 4,3 trilioane de dolari, reprezentând 48% din total, iar piaţa imobiliară europeană a beneficiat până la sfârşitul anului trecut de investiţii în valoare de 3,3 mii de miliarde de dolari, adică 36% din totalul mondial cifrat la nouă trilioane de dolari.

Click pe infografie pentru varianta mare (*.pdf, 116 kb)

În ceea ce priveşte randamentele oferite de piaţă, căderea masivă a acestora de până la 20% în intervalul 2008-2009, va fi urmată de o revenire uşoară (dar rezultatele negative vor rămâne), în 2010, urmând ca acestea să se stabilizeze la circa 11%, la nivel global, în 2014 şi la 10% în Europa, consideră analiştii RREEF. De aici probabil şi dezvăluita intenţie a investitorilor germani de a ataca piaţa proprietăţilor din CEE, care poate oferi randamente mai mari, faţă de cea din Occident.

„Anul acesta, poate şi cel care urmează vor fi mai degrabă ani de convalescenţă. Structurile pieţei imobiliare au fost scuturate serios şi majoritatea entităţilor implicate, indiferent de zonă, au ieşit sau vor ieşi din criza asta cu răni adânci. Vom vedea noi în 2012-2013 dacă a fost sau nu bună la ceva şi dacă chiar am învăţat ceva din ce s-a întâmplat anii trecuţi. Bineînţeles că se vor face investiţii, bani sunt şi cred că în a doua jumătate a anului vor fi scoşi de la ciorap, chiar şi în zona de Centru şi Est a continentului, unde, sunt de acord, profitul e mai mare, dar şi riscurile sunt pe măsură, iar investitorii fug de ele, ca de dracul…“, explică Jerry Tomwell, broker imobiliar britanic, cu afaceri şi pe piaţa est-europeană.

De la expunere la reţinere

Criza asiatică de la sfârşitul anilor ’90 arată totuşi ceva. Sunt momente în care precauţia e mai mare decât lăcomia, iar asiaticii, scăpaţi cu greu (Japonia suferă şi acum) din criză au fost ceva mai potoliţi în ceea ce priveşte speculaţiile, de aceea în 2008 când recesiunea lovea cu furie în America şi Europa era pe acelaşi drum, bancherii şi asigurătorii asiatici erau mai pregătiţi decât occidentalii. De aceea devalorizările şi pierderile de pe piaţa din Orient au fost de sub 43 de miliarde de dolari, adică sub 2,5% din cifra globală. Practic, la nivel global s-au aruncat în buda crizei (prin devalorizări şi pierderi) 1.719 miliarde de dolari. America are de umplut o gaură de 1.114 miliarde, iar Europa una de 562,9 miliarde de dolari. Şansa europenilor a fost reprezentată de capitalizările de 607,8 miliarde de dolari, realizate din diverse surse, care au depăşit pierderile, spre deosebire de America, unde capitalul adunat de victime, 778 miliarde de dolari a însemnat doar ceva mai mult de 60% din găurile provocate de criză.

Băncile au suferit din greu, nu mai are rost să reluăm poveştile de groază cu Lehmann Brothers, Northern Rock (Marea Britanie) etc. Expunerea acestora la credite sau investiţii speculative le-a distrus rezervele, iar afacerile lor s-au prăbuşit ca nişte castele de cărţi de joc. Majoritatea celor masiv expuse prin finanţarea CRE (commercial real estate) sunt bănci cu prezenţă redusă sau deloc în CEE, şi în special în România, precum: HSBC (138 miliarde euro), RBS (120 miliarde euro), Lloyds (102 miliarde euro), Commerz Bank (80 miliarde euro) etc.