Dubai Montage © foto Wikipedia, utilizator Rhyshuw1

Micuţul emirat Dubai (circa 4.400 de km pătraţi, 2,2 milioane locuitori), parte a celor şapte regiuni federale ce compun Emiratele Arabe Unite, a încercat să modifice modelul economic al regiunii bazat pe exploatarea resurselor de ţiţei, prin transformarea într-un centru de super-lux. Ştiu, nu sună foarte bine, dar cam acesta este modelul pe care Dubai încearcă să îl impună într-un viitor în care extracţia de petrol va lua sfârşit. Singura problemă este că ai nevoie de perioade lungi de creştere economică globală pentru a avea succes cu un astfel de business.

În ultimele şase-şapte zile, presa internaţională a vuit la auzul ştirii conform căreia Dubai World, companie guvernamentală, intră în incapacitate de plată. Nota nu era foarte mare, aproape 60 de miliarde de dolari, un mizilic pe lângă pierderile instituţiilor financiare cauzate de criză şi contorizate până acum la circa 1.700 de miliarde de dolari. Dar nici puţin pentru băncile care şi-au programat plăţi de ordinul miliardelor de dolari pe baza încasărilor din Dubai. Să nu uit: datoria este totuşi mare pentru un stat al cărui PIB se ridică la 80 de miliarde de dolari. Dar asta e mai puţin important.

Din fericire, pieţele s-au calmat. Evenimentele au decurs cam aşa: Dubai a anunţat că ar cam vrea să amâne plata, recte să renegocieze contractele, băncile s-au înroşit brusc, investitorii, care deja suflă şi în iaurt, au început să îşi scoată banii din orice instrument care mirosea a petrol sau a emergente, sperioşii au dat telefoane la fratele mai mare al Dubai, Abu Dhabi, care i-a anunţat că se mai gândeşte, guvernul din Dubai a declarat că Dubai World este a lui, dar este companie separată (drept pentru care investitorii pot să-şi bage undeva biletele cu IOU), bursele arabe s-au dus zdravăn în jos, Abu Dhabi a spus că se mai gândeşte doar un pic, Dubai a anunţat că începe restructurarea contractelor, suma de rostogolit a scăzut la 26 de miliarde de dolari, pieţele s-au liniştit.

Cel mai probabil, urmează ca Abu Dhabi să se mai gândească o ţâră după care să dea un împrumut de 10-15 miliarde dolari (nu e prima oară şi, oricum, nu poate lăsa Dubaiul să pice de tot), băncile se vor linişti de tot pentru că nu vor pierde banii, investitorii (adică grandomanii care, seduşi de luxul de 7 stele, au cumpărat pe milioane ceva proprietăţi) vor rămâne cu pierderile, petrolul o să se scumpească un pic (că oricum e în trend, iar arabii trebuie să acopere cumva găurile), dolarul o să continue deprecierea, iar euro (culmea!) o să se aprecieze şi o să fie supraevaluat.

Unde-s banii?

Ce se întâmplă? Dubai s-a căţărat pe credite ca Jack pe vrejul de fasole. Dacă tot au făcut cel mai luxos hotel din lume şi cea mai înaltă clădire, de ce să nu facă şi o insulă artificială, încă o clădire cea mai înaltă din lume şi pistă de schi in-door de vreo şase kilometri. Eh, indiferent de cât de ecologice sunt respectivele clădiri (am văzut la documentare pe Discovery şi National Geographic de le-am pierdut numărul!), tot pe bani se fac. Iar peste un credit au suprapus o emisiune de obligaţiuni, apoi încă un împrumut, încă nişte bonduri…