Acasă » Drafting
Concurs BC: Spune ce piesă GnR preferi şi câştigi un bilet la concert! [Update listă câştigători]
![Concurs BC: Spune ce piesă GnR preferi şi câştigi un bilet la concert! [Update listă câştigători]](http://businesscover.ro/img/timthumb.php?src=http://businesscover.ro/img/GNR-300x213.jpg&w=70&h=55&zc=1&q=80)
[Update listă câştigători] Am folosit random.org pentru a extrage trei numere în mod aleator. Câştigătorii concursului sunt: Corina (http://freedomaddict.wordpress.com/ – bilet + CD Box), Ionuţ Bunescu (bilet) şi Timea Müller (bilet). Aceştia sunt aşteptaţi să ne contacteze pe redactia [la] businesscover.ro cu detaliile de identificare (prenume, nume, adresă, număr de telefon) pentru a putea intra în posesia premiilor. Biletele sunt oferite de Vodafone România. Vă mulţumim pentru participare. Concursul s-a încheiat. Vom anunţa în cursul zilei de duminică lista cu cei trei câştigători. Trebuie să recunoşti… Guns N’ Roses by Vodafone
E prima dată când nu editez (a se citi tai) un comunicat de presă care mă anunţă că cineva „are plăcerea“ de a lansa sau face ceva. Aşadar: „Vodafone România are plăcerea să anunţe că este partener al primului concert Guns N’ Roses din România, care va avea loc în data de 21 septembrie 2010, în complexul Romexpo, Bucureşti“, ne informează un comunicat al companiei. Ca partener al evenimentului, Vodafone va organiza în perioada următoare concursuri cu premii constând în bilete gratuite la concertul Guns N’ Roses. Anunţurile vor fi făcute pe Facebook – www.facebook.com/vodafonero – şi … Unde te duci la mare când te duci? Şi cât te costă
Renumele pe care şi l-a creat litoralul românesc în ultimii douăzeci de ani ar putea da de muncă încă pe atât companiilor de rebranding, de marketing şi comunicare pentru a-l spăla. Ofertă redusă, preţuri mari raportat la calitate, servicii minimale, transport precar sau o atmosferă de „bine ai venit la jecmăneală“ sunt doar câteva dintre tarele unei zone care ar putea asigura venituri masive anual şi totuşi nu poate concura nici măcar lacul Balaton din Ungaria. De aceea, una dintre variantele cele mai utilizate a devenit turismul de weekend, care măcar are meritul de a limita ca timp de folosire condiţiile… Cu ţigarea în mână pe o terasă din San Francisco
Ştiu, nu pare cine ştie ce să fumezi pe terasa unui bar. Dar dacă precizăm că este vorba de California unde fumatul a fost interzis de cel mai musculos Guvernator american mai abitir decât în celelalte state ale SUA, atunci faptul este chiar inedit. Sincer, nu mă aşteptam să găsesc un bar unde se poate fuma la masă, cu berea lângă, mai ales după ce mă obişnuisem deja să caut locuri de „relaxare“ prin aerul liber din jurul clădirilor. L-am găsit însă între restaurantele din port. Probabil aceasta este şi explicaţia. Am avut ocazia să vizitez Santa Clara şi San Francisco săptămâna trecută cu prilejul… Dacă Eric nu e, nimic nu e…
Uitaţi de AC/DC, uitaţi de pop-riff-urile lui Angus McKinnon Young, nu mai fredonaţi dulceţuri cu versuri ce înclină spre un anumit misoginism, dar mai ales încercaţi să daţi deoparte „cel mai tare concert al anului.“ Eric Clapton şi-a plimbat chitările ieri seară prin Bucureşti, la apus de soare, pe stadionul Tineretului. Şi pentru că o plimbare se face de obicei în doi, a mers la pas alături de Steve Winwood. O Doamne, şi ce plimbare a fost. Un om deştept m-a lămurit recent de-o chestie: „grafic design-ul e muzică.“ Ieri seară am închis ochii, am ascultat „Presence of the Lord“ şi am văzut cel… Once in a lifetime – Concert AC/DC
Pot să spun despre mine că am văzut destule pe lumea asta, mai ales că mă apropii de 50 de primăveri. Legat de mania concertelor, în afară de trupele româneşti (Iris, Holograf, Phoenix etc.) şi alte festivaluri din Vama Veche sau aiurea, am reuşit să-i vad pe Michael Jackson, cei doi Led Zepp (atâţia mai rămăseseră), Goran Bregović şi alţii. Asta ca să nu vă închipuiţi că aş fi o fată-mare în domeniu. Nu aveam cum să ratez evenimentul de aseară, concertul unei trupe cu care am crescut şi ale cărei piese le-am ascultat de mii de ori. Trecând peste disconfortul legat de prezenţa a zeci de mii de oameni,… Dirty Harry vine la irish pub
De fapt, cel mai nou irish pub din Capitală se numeşte Dirty Harry’s. Primul lucru interesant pe care l-am aflat despre bar este proprietarul, respectiv investitorul imobiliar Europa Group, care a decis să îşi deschidă o nouă linie de business în România, cea de „food&bar“. Aşa a ajuns în Centrul Vechi, unde a găsit un spaţiu de 350 de metri pătraţi (conform comunicatului – în realitate, barul pare mai mic) şi l-a transformat într-un bar de tip irlandez. Barul este într-adevăr cochet, se vede că s-a muncit la renovarea clădirii vechi de pe Franceză. Nu îţi sare în ochi mobilierul nou sau pereţii… It’s good to be home!
Pentru că de cele mai multe ori viaţa e un cerc şi de şi mai multe ori e un cerc vicios, ce puteau face căutătorii cârciumii perfecte? Să meargă, evident în cerc, până s-au întors la prima dragoste. Ieri, sedinţă de redacţie la BC. Înainte să începem să ne trăncănim ideile, „bă, am văzut pe facebook că s-a redeschis Whispers“, zice Vali Bîrzoi. „E, na? Haida“, a venit rapid răspunsul. Şi haida a fost. La intrare un perete cam prea rozaliu. Nu intră în amintiri, gonim. Înăuntru, fetele aceleaşi, cu puţine schimbări, poate doar la culoarea părului, băutura aceeaşi cu preţuri şmechere de Occident.…Tucanul de la O’Hara
Există în Bucureşti baruri şi restaurante foarte faine, în care te simţi bine de prima oară şi în care îţi doreşti să revii. Unul dintre acestea, pub despre care am tot uitat să povestim, este O’Hara, un bar irlandez din oraşul vechi. Am observat pubul încă dinainte de a fi deschis, acum un an şi ceva, din cauza berii Kilkenny. Sunt puţine locuri în oraş unde poţi bea această bere roşie irlandeză, drept pentru care am mers imediat după deschidere. Ne-a plăcut ce am văzut. Un bar tipic irlandez, cu tucanul (pasărea emblematică a reclamelor Guiness) pe cam toţi pereţii, o sală destul de mică, cu mese… O bere vă rog, un car cu bere…
Are 130 de ani şi îşi arată din plin vârsta. Dar nu vă grăbiţi. O arată aşa cum o arată un vin bun şi vechi. Caru cu Bere nu e o cârciumă, nu-i un restaurant, nu e o berărie. Caru cu Bere e un loc. Un loc fără de care Bucureştiul ăsta bolnav ar fi şi mai bolnav. Un loc unde am ajuns, nu în căutarea cârciumii perfecte, ci ca să ne hrănim după încă o căutare fără succes. Şi ne-am hrănit, între o gaşcă de japonezi doborâţi de tăria vinului românesc şi câţiva rătăciţi ca şi noi, pe la două noaptea. Ce am mâncat e important. Nişte ciolan afumat, care dacă ne cădea pe picior, n-am mai fi… St. Patrick’s nu-i în fiecare zi
„What butter and whiskey can’t cure, there’s no cure for“, zice-se că ar zice un vechi proverb irlandez. Aşa am citit eu pe perete la St. Patrick, un irish pub (normal, că doar nu era să fie o mănăstire belgiană cu numele ăsta!) deschis recent pe strada Smârdan, în centrul vechi, următoarea noastră destinaţie în căutarea cârciumii pierdute. Nu ştiu voi cum sunteţi, dar la trei dintre băieţii de pe site-ul ăsta, după o săptămână de muncă li se face o asemenea sete, încât pot pune sub masă o armată de dwarfi (pentru cine nu ştie, în mitologia nordică sunt indicii clare că un dwarf nu poate… În căutarea cârciumii pierdute
O cârciumă nu e un loc în care te duci să te faci praf. Sau, cel puţin, nu cu intenţia asta te duci. E „un loc social“, cum ar zice englezul, unde te întâlneşti cu cei apropiaţi. Pe vremuri, când nu erau telefoane mobile, ştiam unde ne găsim găsesim fiecare dintre amici, la crâşma lui, la masa lui. Să ai un bar preferat, în care să mergi cu plăcere, e un punct de sprijin în jungla oraşului. Timp de cinci ani, Whispers a fost „cârciuma noastră“. Un Irish/English Pub, bineînţeles. Cu aer intim, fără fiţe, cu străini simpatici, lume bună, mancare aşa şi aşa (adică ok, în mare parte), preţuri… 