Anunţul privind încheierea negocierilor dintre sindicate şi patronat pentru Contractul Colectiv de Muncă pe 2010 de la Automobile Dacia a fost o surpriză pentru mulţi. Nu majorarea salarială de 300 de lei şi nici prima de participare la rezultatul întreprinderii, în valoare de 700 de lei, au produs mirare, ci mai degrabă rapiditatea cu care a fost semnat acordul. În două-trei săptămâni, fără greve şi scandal, muncitorii Dacia au obţinut aproape tot ceea ce şi-au dorit. E drept că între majorarea solicitată iniţial de 660 de lei şi 300 de lei plus cele două prime (participarea la profit şi cea excepţională de încă 600 de lei) e o diferenţă majoră însă creşterea salariului într-o perioadă atât de tulbure este demnă de toată lauda. Cel puţin la prima vedere.Spun la prima vedere pentru că reversul medaliei nu va întârzia mult să apară. L-am întrebat curios pe Constantin Stroe, vicepreşedinte al companiei şi om implicat în toate discuţiile dintre salariaţii români şi şefii francezi dacă are idee cum vor reacţiona angajaţii în cazul în care uzina va înregistra pierderi în 2010 şi se va lua decizia reducerii salariilor. „Nu ştiu ce să îţi răspund. Avem hârtii semnate cu sindicatul şi asta ne asigură un oarecare confort“, a răspuns el gânditor. Departe de mine gândul de a dori răul oamenilor de la Dacia însă mă uit în jur şi văd sute de companii private care reduc salariile angajaţilor sau, chiar mai rău, îi dau afară.

Asta se poate întâmpla şi la Dacia, mai ales că în 2010 dispar majoritatea programelor „Rabla“ din Europa, iar producătorul autohton a beneficiat din plin de ele. Desigur, vânzările din 2010 vor fi influenţate pozitiv de lansarea noului Duster însă posibilitatea ca producătorul să înregistreze pierderi nu este de neluat în calcul. Şi atunci, vor fi dispuşi oare angajaţii Dacia să renunţe la partea lor din salariu, aferentă pierderilor aşa cum au cerut să participe şi la profit? E o întrebare care încă nu şi-a găsit răspuns, dar, mai aşteptăm.

Ca să revin la ideea din titlu, în ianuarie, Renault a anunţat că, în următoarea perioadă este posibil să oprească, cel puţin temporar, producţia de la uzina slovenă Revoz unde este produs modelul Clio. Desigur, anunţul a fost frumos împachetat într-o declaraţie de intenţie privind posibilitatea ca, tot în curând, acolo să fie asamblat un nou model.

Dovada că la uzina din Slovenia lucrurile nu sunt deloc roz, în ciuda majorării producţiei anuale cu 7% în 2009 faţă de 2008, a venit cu câteva zile în urmă când şeful Revoz a avertizat că preţul energieie electrice şi costurile cu forţa de muncă sunt prea ridicate. „O comparaţie între uzinele de asamblare ale Renault ne arată că ne aflăm printre cele mai scumpe“, a spus Ales Bartoz. Pe lângă pisica arătată guvernului sloven pentru faptul că nu găseşte soluţii să reducă preţul energiei, Bartoz a aruncat câteva săgeţi şi spre angajaţi. „Parlamentul a ridicat recent nivelul salariului minim cu 22% până la 562 de euro. Drept consecinţă, toate salariile angajaţilor noştri vor creşte“, spune şeful Revoz.

Doar ca idee pentru angajaţii români ai Renault, la Revoz, unde sunt angajate 3.000 de persoane salariul minim net este 562 de euro şi, după majorare va ajunge la 600 de euro.

Ceea ce trebuie citit printre rândurile declaraţiei date de Ales Bartoz agenţiei STA, este faptul că odată cu creşterea costurilor de producţie scade competitivitatea, iar asta dă de gândit oficialilor Renault de la Paris care cântăresc cu mare atenţie fiecare euro. Declaraţia slovenului, adăugată anunţului Renault din ianuarie, dă o idee şi asupra motivelor pentru care angajaţii Revoz ar putea sta în curând acasă „cel puţin temporar“. Şi atunci revin: îşi dau oare seama angajaţii Automobile Dacia că orice majorare salarială atrage o scădere a competitivităţii şi, prin urmare, o posibilă reacţie adversă a patronatului?

Oricum, pentru cei aflaţi în necunoştinţă de cauză, adică cei care încă se miră că majorarea salarială de la Dacia a fost făcută fără scandal şi tam-tam ca în trecut, trebuie să dau şi ceva „din casă“: dacă ar fi avut pe stoc suficiente modele Duster pentru a susţine prezentarea mondială (adică avalanşa de vânzări inerentă unei lansări de nou produs în industria auto), patronatul Dacia ar fi negociat la sânge cu sindicatele. Şi majorarea ar fi fost mult mai mică. Închei cu o urare pentru cei care depind salarial de Dacia: să vă ajute piaţa să obţineţi profit şi în 2010, altfel garantez că negocierea CCM din 2011 va avea un cu totul alt rezultat decât cea din acest an.