Discuţiile despre comerţul online şi, în general, despre tot ce înseamnă bani pe internet suscită întotdeauna un interes foarte mare. Evident, cum nu tot ce zboară se şi mănâncă, auditoriul nu pleacă mult mai deştept de la aceste întâlniri. Dar cu câteva idei generale de direcţie tot rămâne.

Un singur lucru pare cert după ce mai recentă întânire webclub pe tema e-commerce: vânzătorii online din România nu ştiu să îşi creeze o bază de clienţi. Da, consumatorul autohton este needucat, nu are încredere în plata online şi mai vrea să şi pipăie produsul înainte să îl cumpere. Totuşi, piaţa se păstrează pe creştere (parţial, şi din cauza bazei foarte mici de raportare.) La fel şi potenţialul.

În primul rând trebuie specificat un lucru: achiziţia online a unui produs nu înseamnă şi achitarea acestuia online. Cu alte cuvinte, comerţul online este un lucru, plata prin internet (cu cardul sau prin alte metode) este altceva. Menţionăm acest lucru deoarece (se pare) mulţi confundă cele două activităţi, dar, în realitate, 90% dintre cumpărăturile efectuate prin internet sunt achitate ramburs.

Mai mult, procentul de achiziţii online din total piaţă nu depăşeşte 10%, ci mai degrabă merge către 5%. Se cumpără în principal electronice şi IT&C. O bucată cu o creştere serioasă este cea a hainelor, cumpărăturile de fashion care ocupă circa 2-5% din total piaţă. De asemenea, obligativitatea achitării prin card a unei achiziţii măreşte „cota de piaţă“ a respectivului site. Cum ar fi Amazon sau eBay. Nu, nu este încă cazul vreunui site local deoarece condiţionarea l-ar elimina destul de repede din piaţă.

Se poate spune că a trecut vremea în care un magazin online (de regulă din domeniul IT&C) era deschis pur şi simplu, iar clienţii erau aşteptaţi să vină. În prezent, cumpărătorii vor mai multă siguranţă, vor fidelizare, vor brand şi vor totul repede şi uşor. Un exemplu de plată rapidă şi facilă este Facebook, cu al său soft de cadouri sub formă de pixeli: modalităţile de plată sunt multe şi simple, menite să atragă utilizatorul cât mai mult (adica să îi ia banii.)

Că tot veni vorba de Facebook, ar fi bine să reamintim că serviciul de socializare, practic, vinde oamenii pe post de marfă, de aici venind şi dificultatea de monetizare a campaniilor publicitare. Iar utilitatea reală a acestor servicii este cea de popularizare şi marketare. Să nu uităm nici faptul că Twitter a rezolvat o problemă pe care oamenii nu o aveau anterior.

Nici la „rata de conversie“ a reclamelor sau bannerelor în vânzări nu stă mai bine internetul. Cel mai eficient este, în prezent, Google Adwords care ştie să facă o nişare pe punctul de interes al utilizatorului şi pe localizarea acestuia. Evident, către aşa ceva se îndreaptă toată lumea, dar va mai dura ceva până când personalizarea va fi reală.

Speranţe totuşi există (şi nu sunt deloc mici): atâta timp cât internauţii sunt dispuşi să cheltuiască bani pentru jocuri online (cum ar fi Travian ori altele de gen) sau pentru cadouri sub formă de pixeli este evident că zona de achizţii online are o bază semnificativă de selecţie. Mai trebuie să-şi găsească metodele de a o convinge şi de a o fideliza.