A devenit şeful corabiei pe un val de entuziasm general. Toată lumea era bucuroasă că a scăpat de piraţi. Imediat însă, căpitanul a început să se certe cu secundul. Ani de zile a durat râca, dar marea era calmă, corabia mergea din plin, chiar dacă îşi cumpărase pânze roz şi cârmă aurită în loc să-şi întărească chila şi scările dintre punţi, iar catargele scârţâiau deşi erau vopsite frumos…

După aia căpitanul s-a liniştit. Echipajul a decis schimbarea, iar secund a devenit un om de-al lui. Căpitanul nu a mai avut cu cine să se certe, dar a început să se uite strâmb la mare. Se cam schimbase treaba, iar valurile erau mari. Venise furtuna! “Ah, ce victimă sunt”, şi-a spus căpitanul. “Pe mine de ce nu m-a anunţat nimeni?”, continuă el, aruncând la coş înştiinţările primite de la omul de veghe din catarg. “Nu-i nimic, mă aliez cu piraţii şi rezolvăm noi”, a zâmbit căpitanul.

N-a rezolvat nimic, pentru că piraţii erau ca şi el. Nişte…victime… Şi a aşteptat în vreme ce echipajul se uita cum se împuţinau proviziile şi aşa reduse. “Nu poate fi de vină el, căpitanul nostru. El e o victimă”, îşi spuneau oamenii. În vremea asta căpitanul şi secundul cereau sprijin de la vasele mari din jur, da’ şi alea se luptau cu furtuna. Până la urmă a primit ajutor, condiţionat, dar l-a acceptat şi în timpul ăsta trezorierul vasului căuta toţi banii disponibili pe corabie.

A mai trecut ceva timp şi a venit vremea căpitanului să dea piept cu echipajul. S-a descurcat relativ uşor şi a scăpat de o acuzaţie de biciuire, explicând că de fapt o parâmă luată de vânt îl pocnise pe omul ăla…El e doar o victimă a împrejurărilor nefericite… A câştigat şi l-a readus lângă el pe fostul secund, deşi acesta fusese respins în careul ofiţerilor, ba mai mult, şi-a promis că va lichida el careul ăla. Prea se băga peste tot…

Confirmat căpitan şi deja obişnuit cu tangajul provocat de furtună, căpitanul s-a decis să faca un voiaj scurt pe bărcuţa care se târâia prin spatele corabiei sale. A ajuns acolo chiar dacă a confundat punţile şi galanton, le-a promis marinarilor de pe bărcuţă că el nu va fi de acord niciodată ca bărcuţa să-şi schimbe  bordajul, dar că le dă ajutor în bani ca să-şi pună nişte felinare ca să vadă pe unde merg, să nu-şi mai bage degetele în ochi şi să confunde prova cu pupa.

În acelaşi timp, secundul lui spăla puntea unui vapor imens, ca să primească un ajutor. Proviziile de pe corabia căpitanului s-au terminat e nevoie de altele, dar el, secundul, va şti să pună deoparte bani pentru a respecta promisiunea căpitanului, mai ales că şi doamna responsabilă cu plimbările prin corabie şi cu repararea ei are nevoie de bani pentru alte perdele la hublouri. La amărâţii scuturaţi de furtună care cereau ajutor le-a aruncat nişte pesmeţi mucegăiţi, dar căpitanul trebuie sprijinit. Altfel, îşi dă iar demisia în cinci minute…

PS: Vă provoc să continuaţi voi editorialul în comentarii.