Fără să exagerez şi fără să am îndoieli pot să spun că 2009 este cel mai prost an din secolul 21. Adică, evenimentele negative le-au depăşit lejer pe cele pozitive. Şi nu atât prin număr cât prin gravitate. Mai mult, nu cred că sunt singurul care poate afirma cu tărie că 2009 este anul groazei. Problemele personale m-au dus către mai multe discuţii cu prieteni şi cunoştinţe. Am aflat astfel o mulţime de evenimente nefericite, de la îmbolnăviri la falimente şi de la dificultăţi de ordin profesional până la decese în familie.

Este de ajuns să ne uităm la numărul de personalităţi care ne-au părăsit anul acesta, care au ţinut prima pagină a ziarelor şi prime-timeul la televiziuni. Decesul lui Michael Jackson a avut zeci de milioane de telespectatori în întreaga lume. Aseară, am revăzut piesa de teatru Tache, Ianche şi Cadîr, cu Gheorghe Dinică. Şi mi-am amintit că am vrut foarte tare să vad piesa pentru a-l mai vedea pe Radu Beligan. Culmea a fost că cel care a plecat dintre noi nu a fost maestrul Beligan.

Criza economică s-a suprapus perfect peste aceste probleme. Asistăm şi la o explozie de anunţuri umanitare, prin care se cer bani puţini (1-2 euro, în condiţiile în care un pachet de ţigări a ajuns la 2 euro) meniţi să salveze diferite vieţi de copii sau adulţi. Cireaşa de pe colivă am văzut-o ieri prin cererea ONU de ajutorare a World Food Program, care încearcă să hrănească 100 de milioane de oameni din 72 de ţări. „În prezent, foametea avansează într-un nivel galopant – peste un miliard de oameni în acest moment, pentru prima dată în istorie – iar din cauza presiunii financiare exercitate asupra guvernelor, credem că este foarte important să le cerem cetăţenilor lumii să ajute în mod direct la rezolvarea acestei probleme“, a declarat Josette Sheeran, directorul World Food Programme, citată de Hotnews.

Am senzaţia să ne apropiem de o schimbare profundă a sistemului social care domină în prezent lumea civilizată. Pacea şi prosperitatea la care aspiră sistemul democratic a ajuns doar la o mică parte a populaţiei mondiale. Prăpastia dintre ţările bogate şi cele sărace tinde să dispară, dar hăul dintre oamenii bogaţi şi cei săraci, indiferent de naţionalitate, se adânceşte. În cazul în care nu se va reuşi măcar o estompare a diferenţelor de clasă socială, cred că 2009 va rămâne în istorie drept anul în care a început sfârşitul capitalismului.

Până atunci avem o problemă imediată. Că 2009 nu s-a sfârşit încă…